Despre carte: an / Povestea detectivului fanteziei cu întorsătură culinară. Putem spune că nu doar ochii, ci și mirosurile mă ghidează de acasă la serviciu... Pentru că, strict vorbind, mirosurile sunt profesia mea. Eu sunt nasul. Această trăsătură a corpului meu a devenit clară destul de devreme, când abia începeam să vorbesc, la vârsta de un an și jumătate. Cu ochii închiși, am deosebit mama de bunica și tata de unchiul F. Ei bine, cum ar putea fi altfel - la urma urmei, toți miroseau diferit! Bunica - mere, mama - vanilie și miere - și când era supărată, mierea devenea amară și s-a saturat cu note de piper negru. Tata mirosea a lavandă și ienupăr dimineața, iar seara aducea acasă mirosul înțepător de transpirație de cal, piele tăbăcită și iarbă proaspătă. Unchiul... ei bine, cu el e greu. Mirosea a cărți, pergament, lumânări aprinse - dar și din anumite motive furtună, ace de pin și sare...